Te inteleg. Si eu am fost acolo.
Inchizi ochii si in loc de liniste, se face zgomot. Gandurile vin cu tot cu bagaje, certuri nerezolvate, taskuri uitate, emotii stranse in piept de ani de zile. Te simti si mai agitat. Te simti ca si cum ai face ceva gresit. Te judeci. Si renunti.
Dar adevarul e ca… nu meditatia e problema. Ci felul in care am fost invatati ca trebuie sa arate.
Ni s-a spus ca e liniste. Ca trebuie sa-ti golesti mintea. Ca daca apar ganduri, n-ai facut-o bine. Si nimic nu poate fi mai gresit.
Meditatia nu e despre a scapa de ganduri. E despre a face pace cu ele. E despre a sta cu tine. Exact asa cum esti. Cu galagie in cap si neliniste in stomac.
Si, da, la inceput e inconfortabil. Dar inconfortul nu e un semn ca nu e pentru tine. E semnul ca ai gasit un loc in care ai ceva de privit. De inteles. De reparat.
Meditatia e ca un muschi. Nu se formeaza intr-o zi. Dar fiecare minut in care alegi sa ramai acolo, cu tine, e un act de curaj.
Stai. Respira. Observa.
Atat.
Nu trebuie sa te luminezi. Nu trebuie sa simti ceva special. Doar sa fii.
Si poate, incet-incet, o sa vezi ce-am vazut si eu: ca intre doua ganduri, se face liniste. O secunda. Poate doua. Apoi un pic mai mult.
Si in linistea aia mica… incepe transformarea.
Nu renunta dupa 5 minute. Ramai. Ramai pentru tine.
Găsești în cartea mea „Super-puterea creierului tău” tot ce am învățat despre cum să-ți regăsești claritatea prin meditație, neuroștiință și practici simple.
O găsești aici: https://librariavision.ro/produs/super-puterea-creierului-tau/?ref=Adela
